In crasma din submarin

 

de-i zice Nautilus si s-a deschis proaspat aci, in Popa Nan 48 si unde am fost deunazi. Pitita prin mahalaua precupetilor si a chivutelor de la Hala (acum ii zic centru, dar tot miros de gratar se iteste printre muscate si oleandrii duminicile), burta submarinului fuse un paradox placut mie. E decorat in cel mai deplin kitsch (”clasic” as spune, uitandu-ma la pestii si scoicile locului), iar casa, foarte curata de altfel, imita  un  salon de vapor cu “hublouri” deasupra, prin care vezi ramurile copacilor. Servirea, in schimb, te duce cu gandul spre Novecento, bunaoara povestea dupa care s-a turnat Legenda lui 1900. Servete asezate-n poala de maini dibace, boluri cu ape aromate de felii de lamaie, tacamuri si accesorii pentru toate pescariile servite la masa, vin tinut la rece si prezentat ca la casele respectabile, chelner aproape personal. Mi-a placut, ce mai, si ma-ntorc si zic: ieftin si bun, draga. Sa ma explic: o salata de caracatita, puiuti de calamari si schrimps costa 7 lei, baby calamari idem si la fel, un delicios risotto cu fructe de mare 12 lei, o saramaura de crapcean 16 lei, iar un lup de mare la gratar (de, emblema nationala!), mare cat un voinic face doar 20 lei (cum ar veni, cat flota noastra). A, recomandatiune speciala: crema de creveti (10 lei) de-mi aduse aminte de malurile Mediteranei din vilegiatura ce trecu,  caracatita marinata si zdrobita-n aroma de vin si mirodenii (20 lei) si, la final, papanasii. Bine, stiu ca nu sunt din aceeasi gama de culori marine, dar e un deliciu grasun (doar 6 lei) pe care nu mi l-am refuzat. Oricum, rar am gasit prin Bucuresti dulcegarie de ast fel bine potrivita. A, sa nu uit: trebuie sa incerc pulpa (jambonul, cum ar veni) fezandata-n vin si distuita la cuptor, dar trebuie pentru asta sa anunt cu vreo 8 ore inainte si sa vin cu inca 7 confrati. E lucratura grea, se pare. Dar despre acest tip de indeletniciri masculine si medievale (cum ar veni, mancatul cu degetele de pe platoul format A3), va povestesc maine. Ca o Seherezada ma retrag dupa valul ce-mi acopera ochii galesi, zicand: eu, unul, revin la Nautilus, macar pentru felul in care am fost primit (de 5 stele), pentru bucatarie si inca ceva, nu va spui; intrebati doar de domnul Ioan si o a reveniti, macar din cand in cand, asa cum faci pe la rude.