Mai exact tzeapa, usor de gasit printre decoratiunile de la inceputul sec. 20. Fusei deunazi, la un pranz cu mai multi confrati (plus una bucata englez subtire) si nu mare imi fu mirarea cum si cei de-aici respecta obiceiul romanesc: “prost, dar scump”. Mezelicurile sunt saracacioase si facute in casa la supermarket, branzeturile in cel mai bun caz sunt cumparate din piata (nu Amzei, cum ati credea, dupa pret), painea taraneasca are gust de oras… Sa mai continui? Poate e bine sa stiti ce sa nu comandati: nu ciorba de burta ori de vacuta, nu palinca (gust de tuica puturoasa), nu platou mioritic (carnaciorii de Plescoi sunt prea uscati, unicul mic se pierde printre bucatile de carne reincalzita), nu papanasi (e drept, am gustat si mai prosti, dar..) Ciolanul e (inca) facut bine, chiar daca varza calita se sleieste de batranete, iar mustul e scump si dulce. Cafea – doar espresso, de parca am trai cu totii la Roma. In fine, am achitat o nota dodoloatza, ca Romania mare de pe vremea vechiului Car cu bere si mi-am soptit in barba ca sa nu mai revin, mai ales cu un strain dornic de mancaruri traditionale. Ceea ce va sugerez si domniilor voastre, ca sa nu va duceti pe Car in jos. Dixit!
P.S. in semn de protest maximal, nu postez imagini
poate era o zi mai proasta a bucatarului…
Draga domnule blogoflender, sunt mai ingaduitor decat trebuie uneori cu locantele (poate din cauza varstei). Crede-ma pe cuvant ca musiu bucatar inafara de ciolan si mititei nu stie carte, iar eu aveam pretentii..
he he he
Lower your expectations 
altfel….manusile nu mai sunt pana la cot….voaletele au disparut..iar la gat nu se mai poarta perle… sad, sooosad
J.