Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Iulie 2007

gata, am terminat un feature despre Tihna lui Attila Bartis care la toamna se va transforma intr-un spectacol. Afrim muta si castiga (sper!). iata un fragment. daca vreti mai mult, in nr. din 10 august Time Out sau cand oi avea chef sa postez.

_mg_9884.jpg

Azi nu veti fi jurati, ci martori ai unui proiect pe cale de a se face, mai precis un spectacol. O Tihna frisonanta, senzuala si depresiva, letala. Povestea unui barbat tânar, conjurat la o relatie bolnavicioasa cu mama sa, o fosta actrita care traieste inchisa in casa plina de obiecte vechi de decor de teatru, mirosind a migdale si a ceai de menta. Istoria unui personaj care “rateaza absolutul” cu buna-stiinta, si marea iubire, si sansa mântuirii, si prietenia cu preotul care manânca supa Maggi. Un tânar care alege sa se ghemuiasca printre amintiri exorcizate intr-o carte. Intr-o dupa-amiaza de vara, in Bucuresti, am fost de fata când s-a predat stafeta “Tihnei” si i-am intrebat, precum in carte, “Undeaifostbaiete?”.

Attila: Arata ca un grof. Mare si bun, cu ochii aceia albastri aplecati asupra celui din fata lui, cu pipa parca lipita de mâna impodobita cu inele. L-am prins când “coborâse-n Bucuresti” pentru o zi, l-am sunat pe Radu si asa ne-am intâlnit toti trei, Atilla, Afrim si cu mine.

Radu: Afrim e secretos, superstitios, very sensitive cu proiectele sale. Va monta Tihna nu spui cum (evident, o dramatizare, a sa), nu spui cand (la toamna), nu spui unde (Bucuresti), nu spui cu cine (nu, nu sunt actorii la care va ganditi). Imi calc pe inima de jurnalist si-i respect dorinta.

A, si sa nu uit: Undeaifostbaiete?
Attila: Namraspuns
Afrim: alerg dintr-un loc intr-altul, rup ritmuri (afrim rade ☺), fara sa stiu prea bine de ce.

Anunțuri

Read Full Post »

la birou

unde iti petreci cel putin 10 ore pe zi. Acasa?
home-sweet-home-quilt-block-2.jpg

la birou!!!

postat ca sa nu uitam de ce-am venit.

Read Full Post »

am o problema. si problema mea nu-i mica

elvismic4.jpg

vreau sa fiu Stefan Banica

Read Full Post »

Na, ca m-au convins! Nu era destul ca scriam la gazeta, acum iata-ma-s blogoman (ma rog, eu dictez, nu postez). Si mi-au dat si tema, auzi! scrie dumneata, Iorgule, ceva de vara si dupa aceea sa mergem sa luam un dulce. Pai spune asa, draga, atunci e simplu! Cofeturi si zaharicale felurite troneaza din vremea ocupatiei otomane in galantarele de pe malul Dambovitei si tare-s gustoase, mai ales atunci cand verile se-ntind, levantine, ca un serbet de trandafiri.  Si mai e ceva, chestia asta are chichitza sa, caci dincolo de desfatare, desertul are la romani functie sociala. La o prajitura si-o cafea s-au cucerit inimi, s-au schimbat testamente si s-au facut legi. Pana si in romane sau in piesele de teatru, cele mai interesante lucruri (punctele de culminatie, adica) se petrec atunci cand se aduc deserturile si cafeaua. Asociate neintamplator, dulcegaria si cafeaua sunt boli boieresti, incurabile, transmisibile prin gust si care se manifesta prin dependenta fata de savoare. Dar sa lasam vorbaria, caci am ajuns deja la Waterloo, unde e placut vara pe terasa si unde, acum ceva timp, chiar se manca foarte bine. Noi veniram insa pentru  un fondue de fructe servit a la voiture (costa doar 12 lei si mananca 2 pofticiosi).

fondue3.jpg

Cum sa-ti explic eu mai bine?… E ca si cum ai merge pe urmele lui Napoleon si, pe campul de batalie, iti este adus un platou cu fructe proaspete pe care, cu ajutorul unei tepuse ucigase, il vei sacrifica in ciocolata topita amestecata cu pulbere de nuca. Incepi sa intelegi lipsa de prudenta a imparatului si capitulezi in fata combinatei rafinate de foarte dulce si amarui, de fruct rece si ciocolata fierbinte cu aroma de vanilie. In timp ce ma gandesc ce sa tavalesc mai intai in ciocolata, o felie de grapefruit sau o capsuna, ma trazneste revelatia. Prin cap, desigur. Acum inteleg: pofticios si gelos pe zei, cu ambrozia lor cu tot, omul a creat desertul. Cred ca asta se intampla intr-o dupa-amiza de vara, cand nu-l mai stapanea foamea, ci altceva trebuia potolit – gustul, dorinta de placere.

Si-acum, gata, bine, am cedat, Iorgu Draghicescu are sa scrie si pe blog, asa, ca sa va fac hatarul.

A, si sa nu uit: baiete, un taxi, daca esti bun, ne mutam la Chocolat.

Read Full Post »

para nada

e vara, caldura aluneca peste marginile lui iulie, nimeni nu sta la fereastra (de la blog), iar pe mine ma furnica ceva in talpa care apasa pe acceleratie. In jur, manele, jmecheri cu dinti luciosi fac zgomot de weekend. Miroase a mici pe gratar, simt mirosul din goana taxiului, exact cand vantul sufla printr-un poncho al unei fete fara mana dreapta. Sunt la fel, egal, am o pereche de picioarele pozate-n gara, la plecare, si 3 frunze patetice din teiul lui Eminescu. O sa ma urc in masina, ceva ma furnica in talpa care apasa pe acceleratie, iar de maine il las pe Iorgu sa se ocupe de blog.

waiting_at_the_train_station.jpg

Expirat, si doar v-am zis.

Read Full Post »

Sarbu (da, draga, Adrian) a cumparat Time Out Bucuresti, singura revista decenta de informatie culturala de pe piata. De la toamna, tabloidul vesel se va intinde vomitiv peste reviewurile de altadata iar vedetele de carton vor virusa cu pulpele lor lucioase si fotoshopate paginile revistei. AMR un numar, nu-l ratati, inca mai arata bine sau, ca sa-l citez pe regele pro(miscuu), “pentru intelectuali tristi”. Si daca vreti un dummy made by PRO, luati de-aici.

Read Full Post »

Maistre, 6 mici, o bere si-un tap! Sau nu obisnuiesti?…

Read Full Post »