Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for August 2007

zile de festival bestial, program (de bucurat) infernal!!! detalii maine
levittmasks.jpg

Read Full Post »

Azi au bagat frig. Frigul de dupa canicula. asa ca ies si…

Am calatorit spre miazanoapte, unde jocurile umezelii cu lumina isca pentru vazul uimit o nesfarsita desfatare, am navigat spre tarile mirodeniilor si spre ostroavele Antile, dar Mediterana am iubit-o din prima clipa cand am intalnit-o. Periplu sentimental cu oprire in portul Charme din Curtea-Veche, unde vin corabiile pline de bunatati si Iorgu Draghicescu + 2 amici.

charme.jpg

Asa ar incepe una din istoriile lui Pantazi, rostita molcom, la adapostul serii, in locul numit Charme  din mahalaua Crailor (de pe Smardan 12, langa Stavropoleos). Noi ne-am aseza comod in fotoliile trase-n stofa rubinie, de jur imprejurul mesei acoperite cu in scrobit si ne-am adanci in poveste. Comus, zeul care prezideaza la ospete, ar aparea si el acolo, tocmai cand o salata de rucola parca acum culeasa dintre straturile de oleandru, ar veni la masa. Insotirea ierburilor proaspete cu pepene galben, cartof fiert si fasole verde ma facu sa cred ca am poposit intr-un orasel tolanit ca o cadana la umbra cedrilor trufasi. Mi-am pus servetul rosu in poala. Pantazi isi incepuse povestea despre „adevarata Franta” care, precum Arnotenii, nu se afla la indemana: nici la Versailles, nici pe malurile Loirei, ci acolo unde se inmoaie pamantul in mare. Ascultam in timp ce aroma de sparanghel ucis de tanar in crema pentru placerile noastre ma facea sa pricep efectul otravilor lui Marie Antoinette. Atat de apetisante ca nu le puteai rezista! Pantazi isi mai aprinse o tigara, ceru inca un rand de vin si poposi in Cipru, unde fructul migdalului amarui si melancolic celebreaza alba nunta cu pieptul de pui. Nas de vaza si codos de exceptie le fuse bechamelul datorita caruia unirea se facu pana la capat, adica pana la incantara papilele gustative ale mesenilor.

_0004756.jpg

Un trandafir imbujorat, de culoarea visinei putrede, anunta placerea ce urma sa vie, interzis de dulce, a desertului. O placinta cu mere astepta cuminte dinaintea noastra. Deasupra ei, o cupola de inghetata cu aere de baton de vanilie se topea in zaharul pudra, precum turla bisericii din Curtea Veche in soarele lui august. Alaturi, tarta cu branza: o foaie in care se rasucisera ceva mascarpone si strugure stafidit se impreuna de zor cu un pui de lele de sos englezesc, tot numai fructe de padure, care poposise, prin nu stiu ce intamplare aci in farfurie.  Le gustaram pe toate, asa cum veneau din spusele amicului Pantazi si, fericiti si usor obositi, ca dupa orice calatorie, coboraram in strada ca sa ne plimbam prin cartierul de botez al Crailor. Aproape de Biserica Ruseasca, un urmas al lui Gorica Pirgu, cocotat intr-un Jeep si claxonand nervos pe strazile goale, mi-a amintit ca traiesc in Bucurestiul anilor 2000 si ca o cina cu charme nu aduce primavara in orasul ocupat de shaorme si hamburgeri. Noaptea pogorase repede.

Iorgu Draghicescu

Read Full Post »

la notte

Antonioni, acum dincolo de nori. Ciao, maestre!

18533177000001.jpg

Read Full Post »