Feeds:
Articole
Comentarii

gata, m-am intors, stiu, sunt dator, o sa povestesc despre toate asa cum le vine randul; intre timp, uzina, gri, depresie, cenusiu iara, gata, imi zic, ma uit in jur si vad fetze chinuite, la noi la filatura bucuria costa 8000 vechi, in fise, o bei amara in curtea interioara, printre tomberoane in timp ce injuri printre dinti, gata, iti spui, ma sufoc, gata, apoi razi, sunt misto oamenii, aia doi-trei, stam umar langa umar, asteptam weekendurile sa ne ploua in cap si sa ne plangem de mila, gata, iti spui, nu te mai vaita, de parca ti-ar fi usor sa renunti la vaicareala. Gata, revin cu ganduri mai bune, pana atunci, inca un mic vaiet postat aci pentru prieteni, va rooog!

Anunțuri

zile de festival bestial, program (de bucurat) infernal!!! detalii maine
levittmasks.jpg

Azi au bagat frig. Frigul de dupa canicula. asa ca ies si…

Am calatorit spre miazanoapte, unde jocurile umezelii cu lumina isca pentru vazul uimit o nesfarsita desfatare, am navigat spre tarile mirodeniilor si spre ostroavele Antile, dar Mediterana am iubit-o din prima clipa cand am intalnit-o. Periplu sentimental cu oprire in portul Charme din Curtea-Veche, unde vin corabiile pline de bunatati si Iorgu Draghicescu + 2 amici.

charme.jpg

Asa ar incepe una din istoriile lui Pantazi, rostita molcom, la adapostul serii, in locul numit Charme  din mahalaua Crailor (de pe Smardan 12, langa Stavropoleos). Noi ne-am aseza comod in fotoliile trase-n stofa rubinie, de jur imprejurul mesei acoperite cu in scrobit si ne-am adanci in poveste. Comus, zeul care prezideaza la ospete, ar aparea si el acolo, tocmai cand o salata de rucola parca acum culeasa dintre straturile de oleandru, ar veni la masa. Insotirea ierburilor proaspete cu pepene galben, cartof fiert si fasole verde ma facu sa cred ca am poposit intr-un orasel tolanit ca o cadana la umbra cedrilor trufasi. Mi-am pus servetul rosu in poala. Pantazi isi incepuse povestea despre „adevarata Franta” care, precum Arnotenii, nu se afla la indemana: nici la Versailles, nici pe malurile Loirei, ci acolo unde se inmoaie pamantul in mare. Ascultam in timp ce aroma de sparanghel ucis de tanar in crema pentru placerile noastre ma facea sa pricep efectul otravilor lui Marie Antoinette. Atat de apetisante ca nu le puteai rezista! Pantazi isi mai aprinse o tigara, ceru inca un rand de vin si poposi in Cipru, unde fructul migdalului amarui si melancolic celebreaza alba nunta cu pieptul de pui. Nas de vaza si codos de exceptie le fuse bechamelul datorita caruia unirea se facu pana la capat, adica pana la incantara papilele gustative ale mesenilor.

_0004756.jpg

Un trandafir imbujorat, de culoarea visinei putrede, anunta placerea ce urma sa vie, interzis de dulce, a desertului. O placinta cu mere astepta cuminte dinaintea noastra. Deasupra ei, o cupola de inghetata cu aere de baton de vanilie se topea in zaharul pudra, precum turla bisericii din Curtea Veche in soarele lui august. Alaturi, tarta cu branza: o foaie in care se rasucisera ceva mascarpone si strugure stafidit se impreuna de zor cu un pui de lele de sos englezesc, tot numai fructe de padure, care poposise, prin nu stiu ce intamplare aci in farfurie.  Le gustaram pe toate, asa cum veneau din spusele amicului Pantazi si, fericiti si usor obositi, ca dupa orice calatorie, coboraram in strada ca sa ne plimbam prin cartierul de botez al Crailor. Aproape de Biserica Ruseasca, un urmas al lui Gorica Pirgu, cocotat intr-un Jeep si claxonand nervos pe strazile goale, mi-a amintit ca traiesc in Bucurestiul anilor 2000 si ca o cina cu charme nu aduce primavara in orasul ocupat de shaorme si hamburgeri. Noaptea pogorase repede.

Iorgu Draghicescu

la notte

Antonioni, acum dincolo de nori. Ciao, maestre!

18533177000001.jpg

gata, am terminat un feature despre Tihna lui Attila Bartis care la toamna se va transforma intr-un spectacol. Afrim muta si castiga (sper!). iata un fragment. daca vreti mai mult, in nr. din 10 august Time Out sau cand oi avea chef sa postez.

_mg_9884.jpg

Azi nu veti fi jurati, ci martori ai unui proiect pe cale de a se face, mai precis un spectacol. O Tihna frisonanta, senzuala si depresiva, letala. Povestea unui barbat tânar, conjurat la o relatie bolnavicioasa cu mama sa, o fosta actrita care traieste inchisa in casa plina de obiecte vechi de decor de teatru, mirosind a migdale si a ceai de menta. Istoria unui personaj care “rateaza absolutul” cu buna-stiinta, si marea iubire, si sansa mântuirii, si prietenia cu preotul care manânca supa Maggi. Un tânar care alege sa se ghemuiasca printre amintiri exorcizate intr-o carte. Intr-o dupa-amiaza de vara, in Bucuresti, am fost de fata când s-a predat stafeta “Tihnei” si i-am intrebat, precum in carte, “Undeaifostbaiete?”.

Attila: Arata ca un grof. Mare si bun, cu ochii aceia albastri aplecati asupra celui din fata lui, cu pipa parca lipita de mâna impodobita cu inele. L-am prins când “coborâse-n Bucuresti” pentru o zi, l-am sunat pe Radu si asa ne-am intâlnit toti trei, Atilla, Afrim si cu mine.

Radu: Afrim e secretos, superstitios, very sensitive cu proiectele sale. Va monta Tihna nu spui cum (evident, o dramatizare, a sa), nu spui cand (la toamna), nu spui unde (Bucuresti), nu spui cu cine (nu, nu sunt actorii la care va ganditi). Imi calc pe inima de jurnalist si-i respect dorinta.

A, si sa nu uit: Undeaifostbaiete?
Attila: Namraspuns
Afrim: alerg dintr-un loc intr-altul, rup ritmuri (afrim rade ☺), fara sa stiu prea bine de ce.

la birou

unde iti petreci cel putin 10 ore pe zi. Acasa?
home-sweet-home-quilt-block-2.jpg

la birou!!!

postat ca sa nu uitam de ce-am venit.

am o problema. si problema mea nu-i mica

elvismic4.jpg

vreau sa fiu Stefan Banica